Casa memoriala "Mihail Sadoveanu", din Falticeni, a fost revendicata

asa in care a locuit si a scris, pana in 1919, Mihail Sadoveanu, a intrat in patrimoniul public la mijlocul deceniului al noualea al secolului trecut, ca urmare a unei initiative deopotriva inteleapta si curajoasa, intr-o vreme cand cuplul dictatorial nu mai admitea infiintarea de muzee memoriale si alte lacasuri de cultura. Sprijinit de intelectuali locali si de cei originari din Falticeni, dar traitori in alte zone ale tarii, primarul de atunci al urbei de pe Somuz a deschis o lista de subscriptie publica, incepand chiar cu el, si a reusit sa stranga o importanta suma de bani pentru a cumpara Casa Sadoveanu de la cetateanul Dumitru Racoveanu, mostenitor direct al lui Nicolae Racoveanu, caruia scriitorul ii vanduse imobilul in anul 1919. Si astfel, in vara lui 1987, la Falticeni se deschidea Muzeul "Mihail Sadoveanu". Trebuie spus ca, deoarece in anii '80 nu exista o lege in baza careia statul - reprezentat in acest caz de Consiliul popular al orasului - sa poata cumpara o proprietate privata, s-a gasit solutia intocmirii unui act de donatie. La cativa ani dupa revolutie, urmasii fostului proprietar, care locuiesc la Iasi, au depus cerere de revendicare a casei si terenului aferent, ignorand efortul celor care au facut posibila infiintarea unei institutii culturale, intre ei insisi inaintasii solicitantilor, cat si faptul ca donatia fusese, de fapt, platita cu banii comunitatii. Mai intai, au incercat sa obtina casa printr-un act notarial in care se tainuia ca aceasta fusese donata. Primaria a putut face insa lesne dovada cu actul de donatie nr. 1101, legalizat la data de 3 martie 1986, la Notariatul de Stat Suceava, ca documentul notarial al mostenitorilor era nul. Apoi, acestia au cerut tot terenul imprejmuitor, desi el apartinea acum domeniului public. In 1994, au obtinut chiar titlu de proprietate pe tot terenul, inclusiv curtea casei-muzeu. In actul de donatie din anii '80 se prevedea, e adevarat, doar suprafata de 800 mp, intrucat restul terenului care apartinuse proprietarilor se afla atunci in patrimoniul CAP, neputand constitui obiectul unei cedari catre patrimoniul public. Primaria Falticeniului i-ar fi convins, in ultima instanta, pe mostenitori sa accepte despagubiri pentru o suprafata de circa 670 mp din cei 6.331,29 mp pe care ii revendica. Se pare, asadar, ca macar o particica din ceea ce Sadoveanu a numit "Gradina linistii" va ramane ceea ce a fost. Din pacate, si la Falticeni, in perioada postdecembrista s-a manifestat un fel de furie impotriva caselor care erau repere ale unei spiritualitati intense si inconfundabile.