vineri, 18 septembrie 2009

Tragi-comedia umana

Inainte de 1989, in conditiile unei cenzuri tot mai agresive si mai absurde exercitate asupra paginilor de literatura, a inflorit parabola si s-au inmultit asa-numitele "soparle": aluzii, mai stravezii sau mai subtile, la stari si lucruri ce nu puteau fi abordate frontal. Dupa Revolutie, in conditii de totala libertate de opinie si expresie, a explodat un alt tip de literatura: jurnale, memorii, corespondenta, tot ceea ce se inscrie in tiparul literar confesiv. in locul invaluirilor parabolice (text dens, cu multe straturi si nivele de lectura) s-au instalat, pentru o buna bucata de vreme, dezvaluirile (texte aproape de-literaturizate, directe si socante). Dar nici scriitura "oblica", alegorica si nici cea mergand drept la tinta nu asigura, in mod automat, valoare unei opere. Importanta, esentiala ramane, ca intotdeauna, forta scriitorului de a umple aceste tipare, impunandu-si originalitatea. Altfel, parabola devine involuntar comica, iar tonul direct: agresiv-mahalagesc. Cartea lui Florin Constantin Pavlovici, Tortura pe intelesul tuturor (Ed. Cartier, Chisinau, 2001) se citeste pe nerasuflate nu numai datorita cuantumului de adevar din ea. Autorul, care debuteaza acum, la saizeci si cinci de ani, a trecut prin mai multe inchisori si lagare comuniste, intre 1959 si 1964, pentru "vina" de a-i fi placut poetii simbolisti si de a nu se fi aratat foarte incantat de literatura realist-socialista a epocii. Pentru o asemenea culpa, un om a fost batut si batjocorit, calcat in picioare in ancheta si in lagar, a suferit ani intregi de foame si de frig, a muncit, alaturi de ceilalti detinuti, in conditii inumane, a asistat "in direct" la tot felul de executii fizice aplicate colegilor de suferinta. Aceasta marturie, de o onestitate "incapatanata", incoruptibila, nu ne-ar fi impresionat insa foarte mult daca ea n-ar fi fost pusa pe hartie cu un talent autentic de scriitor. E vorba despre acea capacitate, destul de rara, de a vitaliza pagina scrisa si a vizualiza realitatea traita. Autorul, fosta victima, reuseste sa creeze scene si personaje memorabile (in mod firesc, sunt astfel mai ales cele negative), sa extraga diferite semnificatii din intamplarile parcurse, sa radiografieze un regim politic cu apetit criminal si sa vada, totodata, umanul in multiplele sale ipostaze: ticalosi si oameni cinstiti, bestii si victime inocente, vicleni, vanitosi si mincinosi, tortionari si turnatori, rezistenti si eroi. Toti sunt lasati sa se exprime, sa se dezvaluie, sa se defineasca in felul lor propriu. Si tot asa, "pe intelesul tuturor". Bunul simt, moralitatea si expresivitatea literara fac din "tragi-comedia umana" conturata de Florin Constantin Pavlovici o carte-eveniment.