Intalnirea cu cartea, un lux pe care putini si-l pot permite

nul dintre cei mai cunoscuti prozatori romani contemporani, din pacate prea repede plecat dintre noi, Mircea Nedelciu, s-a nascut intr-un sat care a primit titlul de oras numai fiindca asa erau subliniate, pe vremuri "realizarile comunismului". Sansa lui a fost ca iubea cartea. Astazi, la peste 50 de ani de la nasterea prozatorului, copiii din Fundulea gasesc in biblioteca scolara aceleasi volume ca atunci.Cu toate acestea, forurile locale nu sunt convinse ca trebuie sa sprijine o initiativa care ar putea schimba aceasta trista realitate. Ridicat de regimul comunist, in pofida oricarei realitati, la rangul de oras, Fundulea arata mai degraba ca o comuna ceva mai rasarita. Nu numai ca aici nu poate fi vorba de confortul specific unui oras (nu exista canalizare, termoficare), dar conditiile de viata ale locuitorilor, care au ca principala ocupatie agricultura, sunt extrem de dificile. Caminul cultural, in care pana mai de curand numai activitati culturale nu se desfasurau, fiind organizate obisnuita discoteca si nuntile localnicilor, este acum inchis. Exista o "biblioteca oraseneasca", dar ea, pe langa faptul ca functioneaza intr-un local impropriu, nu a mai facut achizitii semnificative in ultimii ani. In schimb, "buticuri" si carciumi pot fi zarite la tot pasul. In aceste conditii, e usor de inteles ca cineva nascut in Fundulea, ca intr-o multime de alte localitati similare, nu are prea multe sanse de a razbi prin viata. In curtea scolii nr. 1, din localitate, la orele amiezii, pot fi zariti cativa elevi, saracacios imbracati, jucand fotbal. "Este singura lor ocupatie atunci cand nu sunt la ore. Multi dintre ei vin la scoala mult mai devreme, neavand ce face acasa si joaca fotbal, noi nu putem sa le oferim altceva, chiar daca am vrea", ne spune Dan Gheorghe, directorul scolii. Nici in cazul scolii nu poate fi vorba de confort: coridoarele, neprevazute cu incalzire, erau deja "inghetate", cu toate ca nu venise iarna, iar wc-urile sunt situate, bineinteles, in curte. Biblioteca scolii, inghesuita intr-o camaruta, nu are decat vreo 3000 de volume, majoritatea lor vechi de vreo 40-50 de ani. "Noi nu avem literatura pentru clasele V-VIII si ne lipsesc carti prevazute in programa scolara. Nu avem clasici ai literaturii romane, iar din Creanga, Eminescu, Caragiale avem cate un exemplar sau doua, la un numar de 550 de elevi, cat are acum scoala", ne mai spune directorul scolii. Primaria, in subordinea careia se afla acum institutia de invatamant, nu are insa fonduri pentru a face mai mult. Astfel se ajunge ca, in timp ce in marile orase, importante "centre culturale", se tot aniverseaza personalitati culturale, acestea raman inaccesibile unei semnificative parti a populatiei, care traieste in mediul rural. Cu toate acestea, scoala nr. 1 din Fundulea este una privilegiata. Aici a invatat, in primii ani de scola, regretatul prozator Micea Nedelciu. Drept urmare scoala a primit numele scriitorului, festivitatea dezvelirii placii, care aminteste acest lucru, urmand a se desfasura pe 12 noiembrie, cand se aniverseaza nasterea sa. Sansa scolii si a elevilor din localitate ar putea fi reprezentata de "Fundatia Mircea Nedelciu", infiintata de familia si cativa din prietenii scriitorului, care intentioneaza deschiderea unui centru cultural, in vechea cladire a scolii, acum dezafectata. "Vrem sa pastram vie memoria lui Mircea si sa oferim ceva comunitatii in care s-a nascut. Mircea voia foarte mult sa faca o biblioteca in Fundulea, dar nu a mai apucat. A avut inca de mic o relatie speciala cu cartile si suferea ca, pe atunci, nu gasea ce sa citeasca. El se bucura de orice carte si, copil fiind, ajunsese sa citeasca orice putea gasi, chiar daca era vorba de horticultura, apicultura sau fizica", ne spune Mira Nedelciu, sotia prozatorului. "Centrul cultural Mircea Nedelciu", ar urma sa aiba, pe langa biblioteca, un spatiu pentru manifestari culturale, cateva calculatoare, toate acestea putand constitui o alternativa culturala pentru cei peste 1000 de elevi pe care ii are orasul. Din pacate, cum cladirea in care fundatia ar urma sa-si desfasoare activitatea apartine primariei, initiativei i se opune o stranie inertie a primarului local, Ion Maturaru. Atata timp cat cei care ar putea sprijini, fara prea mari eforturi, o activitatea ce nu poate fi decat folositoare comunitatii, stau deoparte, zecile de elevi, care nu au altceva de facut decat sa joace forbal in curtea scolii, vor ramane niste inadaptati, intr-o societate in care accesul la informatie a devenit esential.