Denigrarea intelectualilor-cauzată şi de indiferenţa presei, spun Patapievici, Tismăneanu şi Liiceanu

Denigrarea intelectualilor din România este cauzată şi de indiferenţa opiniei publice şi a presei faţă de un asemenea fenomen, cred Horia-Roman Patapievici, Vladimir Tismăneanu şi Gabriel Liiceanu, care au vorbit luni, în cadrul unei dezbateri, despre experienţele de acest gen prin care au trecut.

H-R. Patapievici a susţinut, în cadrul unei dezbateri organizate de Centrul de Analiză şi Dezvoltare Instituţională (CADI) despre campania
împotriva intelectualilor în viaţa publică din România, că lipsa de solidaritate a intelectualilor şi formatorilor de opinie în faţa răului şi a minciunii permit ca intelectualii să fie târâţi în noroi în România. "Ne-au numit "intelectualii lui Băsescu", de parcă susţinerea de principiu a Raportului final (despre crimele comunismului, n.r) sau susţinerea caracterului nelegitim al suspendării preşedintelui ne-ar fi calificat automat pentru criteriul de lingău. (....) Suntem ca vitele însemnate şi asta se face şi prin colaborarea dvs. din presă, care nu v-aţi ridicat niciodată", a declarat el. El a mai spus că de la sintagma "intelectualii lui Băsescu" s-a ajuns la altele precum "intelectualii autoritarismului" sau la situaţii în care aceşti lideri de opinie ar fi fost acuzaţi gratuit că sunt nedemocratici sau antisemiţi."Cine este târât într-o campanie de denigrare, rămâne cu o rană", a mai spus preşedintele Institutului Cultural Român.

Patapievici a mai declarat că, deşi la începutul dezbaterii, se convenise ca intelectualii care vor vorbi să nu descrie cazul lor personal, o simplă discuţie despre principii nu este suficientă şi că doar exemplele ar putea contura
corect această realitate. În acest sens, Patapievici a povestit despre cum i s-au făcut plângeri la foruri internaţionale pentru că ar fi "antidemocrat, antifeminist şi suprematist alb, adică un fel de nazist", sau despre articolele inventate despre familia
sa. "Tatăl meu dintr-un savant tăcut (funcţionar la BNR, n.r.) a fost trecut la rangul de nomenclaturist, dar nimeni n-a spus că este o scârboşenie ce i se face unui om mort de 23 de ani", a povestit el.

La rândul său, Gabriel Liiceanu a spus că în România este încă valabil un contract din comunism, nescris, prin care intelectualii sunt ofertaţi de politicieni să stea deoparte de politică, în schimbul liniştii lor. Liiceanu a arătat că intelectualii sunt lichidaţi dacă intră pe terenul
politicienilor şi îndrăznesc să vorbească. "Are voie în România de azi un intelectual să se poarte ca un cetăţean vocal, sau e condamnat să fie mut?", s-a întrebat el retoric, adăugând că în România "totul e permis atunci când un intelectual îşi permite să-şi dea cu părerea asupra treburilor societăţii". Liiceanu a mai opinat că unui intelectual care îşi permite să vorbească i se aplică tratamentul celor trei "D"-denigrare, demonizare, demolare- şi a spus că în România partidele de la putere au confiscat spaţiul public, sancţionând opiniile critice. "Presa nu a precupeţit nicio armă pentru denigrare, iar puterea politică a folosit şi ea inclusiv armele pe care le-au avut la îndemână înainte de 1989", a mai arătat el,subliniind că, într-o societate liberă, un intelectual nu are nicio scuză de a nu se implica în viaţa societăţii.

Istoricul Vladimir Tismăneanu a declarat şi el că în România puterea aparţine unei oligarhii transpartinice, care se opune valorilor liberale. " Puterea în România nu este în mâna acelui preşedinte care a fost suspendat, nu este în mâna acelui preşedinte care încearcă să schimbe lucrurile în România într-o direcţie pe care noi o credem benefică pentru România, ci se află în alte mâini. Puterea în România o are oligarhia, aceeaşi care a organizat şi suspendarea preşedintelui Băsescu. (...) Avem de-a face în acest moment cu o alianţă între forme de radicalism de dreapta şi radicalism de stânga, care se întâlnesc împotriva valorilor liberale, deşi în mod normal, ar trebui să se urască", a spus acesta. Tismăneanu a mai susţinut că denigrarea intelectualilor români precum Liiceanu, Patapievici, Cărtărescu este un fenomen cu care s-au confruntat şi alte ţări est-europene, precum Polonia. Istoricul a mai povestit cum a fost atacat în perioada de scriere a raportului referitor la crimele comunismului, imputându-i-se originea evreiască sau spunându-se că tatăl său a fost comisar sovietic. "Să nu vorbeşti într-o societate liberă, când nu ţi se poate întâmpla nimic, atunci e o crimă împotriva umanităţii", a rezumat el rolul intelectualului.